Versurile din acest volum sunt în mare parte scrise pentru muzică, de aceea respectă metrica impusă de acordurile sonore. Este viaţă şi forfotă în aceste cuvinte care închid în ele iubiri, tristeţi, despărţiri, un trecut pe care asumându-şi-l, îl poartă cu sine. Răzbate o tristeţe acută din aceste poeme devenite cântec, dar sunt aproape sigură că Ovidiu Scridon nu ar da tristeţea sa pe nimic, refuzând o viaţă mediocră, dar lipsită de durere. Se arată în această carte, pe el cel de atunci, cu toate rănile la vedere, confesiv, curajos. Ne spune că focul orb al destinului l-a făcut să iubească adânc şi sincer, până la capăt. Dar viaţa sa, aşa cum reiese din acest grupaj, a fost trăită plenar, cu toate bucuriile îngăduite muritorilor, anii fermecători ai studenţiei, vacanţele, dragostea până dincolo de dincolo pentru părinţi. Îşi ia curajul de a trăi şi mâine, din bucuria că există un loc în care, întorcându-se, va trăi îmbrăţişarea tămăduitoare a mamei. De fapt, autorul este un om optimist, locuit de o forţă vitală, care îl face să râdă sănătos şi cu poftă, de circul lumii. A învăţat că viaţa este foarte frumoasă şi de aceea, o celebrează zilnic, aşa cum se cuvine.

Clara Mărgineanu